Cioran - personaj de roman
Există o ciudată potrivire a întîmplărilor care-i aduc din cînd în cînd pe admiratorii şi cititorii lui Cioran, pe căi cu totul nebănuite, surprinzătoare, iconoclaste, în proximitatea biografiei şi a textelor sale: interviuri, fotografii, pelicule cinematografice, mărturii ale celor care l-au cunoscut, descoperirea unor manuscrise inedite, existenţa (sub cheie) a unor scrisori. Pornind de la toate acestea, pînă la încercarea de a-l resuscita în planul ficţiunii, cunoscîndu-i bine opera şi personalitatea, nu ar mai fi de făcut decît un pas: nu cumva Cioran poate deveni eroul unui roman? Celui care şi-a pus vreodată această eretică întrebare, criticul şi scriitorul francez Bruno de Cessole îi oferă un convingător şi strălucit răspuns afirmativ prin romanul de aproape 400 de pagini, apărut recent la Čditions de la Différence, L'Heure de la fermeture dans les jardins d'Occident.
Început de septembrie la Paris cînd vara pluteşte încă în aer. Tînărul Philippe Montclar face conform obiceiului o plimbare de dimineaţă în Jardin du Luxembourg. Se opreşte la mesele jucătorilor de şah şi, urmărind o partidă, aude o voce care prezice eşecul unuia dintre jucători. Întorcîndu-se, îl şochează înainte de toate ochii personajului, adînciţi în orbite, sprîncenele cărunte, stufoase, privirea uşor batjocoritoare. Executat în crochiu la început, portretul necunoscutului va prinde pe parcursul romanului contururi din ce în ce mai clare, sfîrşind prin a reflecta, ca într-o oglindă, inconfundabilul "model".
După terminarea partidei de şah, îndreptîndu-se spre ieşirea din parc, necunoscutul are un moment de slăbiciune fizică, un uşor leşin, răstimp în care, veghiindu-l cu îngrijorare, Philippe îl şi studiază. Necunoscutul îşi revine şi, politicos, îi mulţumeşte tînărului pentru asistenţă, scuzîndu-se pentru acest moment de
