Ştefania Ioana priveşte copiii din parc şi visează să alerge alături de ei. Apoi îşi priveşte mama şi în ochii ei vede lacrimi. Lacrimile Gianinei sunt de neputinţă. Tot ce şi-ar dori mai mult pe lume e să-şi poată vedea fetiţa zburdând fericită. Însă inima Ştefaniei nu are voie să bată prea tare.
Ştefania e un înger fără o aripă. Ca să înveţe să zboare are nevoie de noi
Gianina Huştenariu a avut o sarcină uşoară. Fără probleme şi monitorizată de medici aproape lunar. La 9 ianuarie 2007 a venit pe lume Ştefania, fetiţa mult aşteptată, iar Gianina şi soţul ei erau cei mai fericiţi părinţi. "Abia aşteptam să ne ţinem în braţe fetiţa", îşi aminteşte mama. Însă la câteva ore de la naştere micuţa a început să se învineţească la faţă. Atunci a început coşmarul.
La doar o zi după cezariană, cu dureri groaznice şi aproape târându-se, Gianina s-a dus să-şi vadă fetiţa. "Nu vă pot descrie în cuvinte ce am simţit în momentul când am văzut-o pentru prima oară. O bucurie imensă şi, în aceleaşi timp, o durere sfâşietoare! Abia puteam să-i ating degeţelele, avea peste tot numai furtunaşe, era înţepată, sărăcuţa, peste tot, chiar şi în cap...", povesteşte ea. Au trecut câteva săptămâni în care Gianina a stat lângă Ştefania şi a rugat-o continuu să fie puternică. Să lupte pentru viaţa ei. În fiecare zi îl ruga pe Dumnezeu să i-o mai lase o zi... şi încă o zi... Medicii i-au pus fetiţei un diagnostic interminabil – ventricul drept cu dublă cale de ieşire, d-transpoziţie de vase mari, atrezie pulmonară valvulară, hipoplazie de arteră pulmonară, defect septal atrial tip Ostium Secundum, defect septal ventricular tip Inelit, canal arterial persistent. Şi aproape toţi le spuneau părinţilor că e posibil ca micuţa lor să trăiască doar câteva ore sau zile.
MICUŢA LUPTĂTOARE
Ştefania n-a ascultat însă de pro
