1970 septembrie. Vorba lui M. în timpul acţiunii... Când e gata să comită un păcat, spune: ne bate partidul, - nu în glumă. Deşi A., inginer agronom, nu era şi nici nu voia să fie membru de partid ca să ajungă sus. Dar aşa avea el obiceiul să spună.

Ne bate partidul. Sugerând, prin acest ne, pe cineva necunoscut, locuind în el, şi despre care un om, cu preocupări civile, ar fi putut crede că este Conştiinţa, care, ea ne-ar fi bătut...

Pe noi. Folosind acest plural comod, liniştitor, pentru ca adevăratul păcătos, purtătorul acelei Conştiinţe, să se simtă acompaniat,... că e însoţit de cineva.

Acel ne fiind o formă de liniştire, doar, nu de implicare, - Conştiinţa - jucând aici rolul unui ins ce participă la o faptă, dar care este dinainte absolvit de urmările ei, aflându-se în afara acţiunii propriu-zise.

Necunoscutul, care locuieşte în interiorul agronomului A., la care el se referă tot timpul... prin particula ne, va deveni rezoneurul unui eventual nou roman, care mă obsedează.

Un personaj fără identitate, fără biografie, exceptând-o pe cea variabilă, comandată de împrejurări; ceva joycian de la eroul Bloom; când aşa, când altfel; surprinzător prin apariţiile şi caracterele sale veşnic reînnoite...

O infinitate de alter-ego-uri... până la Contabilul jegos, jerpelit, purtând la subţioară mapa lui neagră, crăpată, de vinilin... (viitorul Rânzei, - adaug în 2005).

Sincopă între două sau o mulţime de manifestări ale aceluiaşi erou... Tehnică de romancier mare..., nesătul.

Am spus: Joyce!...

*

Un om care este confuz, în general, când vorbeşte, mult. Dar care, când este rău, devine deodată clar şi concis.

Ca şi cum răutatea lui, i-ar limpezi brusc minţile... Făcându-l normal, eficient, lucid...

*

Tată