Cand o inalta fata bisericeasca, ajunsa la rangul de mitropolit ca IPS Bartolomeu pune pe hartie povestea vietii sale avem o alta atitudine decat in fata unor memorii obisnuite. Dan C. Mihailescu, vorbind despre cartea impozanta de aproape 700 de pagini, aparuta la Polirom, a asezat-o alaturi de Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt, de Jurnalul lui Sebastian si de Inchisoarea noastra cea de toate zilele a lui Ion Ioanid. O mai onoranta situare nici nu se putea! Teologul Razvan Ionescu i-a dedicat volumului o exegeza ampla si analitica. Departe de-a face aici o cronica de carte nu pot decat sa-i invit pe oamenii de diverse profesii sa se apropie de aceasta formdabila marturie si s-o citeasca. Fara sa se grabeasca. Cu un talent literar remarcabil IPS Bartolomeu Anania face din viata sa o poveste fluenta care pana la urma inseamna nu mai putin de 60 de ani din secolul XX si concentreaza astfel secvente capitale ale istoriei contemporane.

Inaltul ierarh are 88 de ani, nascut in 1921, in judetul Valcea. Este de o seama asadar cu regele Mihai, apartine generatiei greu incercate a razboiului, dar care dovedeste o longevitate incredibila. Valeriu Anania pe numele sau de scriitor a trecut prin multe, dar nu se considera un erou, nicidecum un martir. Are insa minima demnitate a aceluia care vrea sa marturiseasca si considera ca orice marturie, mai ales cand sorocul nu e departe, are o valoare supraindividuala si angajeaza resurse speciale din marturisitor. As cita un fragment din final: " Miscarile studentesti de mase numite de unii Revolutie , de altii Evenimente, m-au surprins in starea unor cumplite dureri lombo-sciatice asa incat sechestrat in casa am urmarit totusi la televizor, chiar in dubla dimensiune. Fiind aproape de centru auzeam impuscaturile din Piata Palatului, deopotriva si prin micul ecran, si de-a dreptul prin ferestre si pereti.

@N_P