În 1989 funcţionau în România reglementările şi restricţiile introduse pentru folosirea maşinilor de scris şi a copiatoarelor printr-un decret al Consiliului de Stat de la 28 martie 1983. Ca să cumperi o maşină de scris, spre exemplu, aveai nevoie de aprobarea autorităţilor. Iar pentru controlul "amprentelor" maşinii sale, fiecare "particular" era obligat să se deplaseze periodic la Miliţia locală ca să dea probe de scris.
Reproducem în cele ce urmează sinteza acestor măsuri şi a efectelor înăspririi lor, prezentată de Anneli Ute Gabanyi, la acea dată şeful Secţiei Cercetare de la Radio Europa Liberă.
Anneli Ute Gabanyi s-a născut la Bucureşti. A emigrat în Germania în 1963. După studii filologice şi politice la Cluj, München, Clermond-Ferrand şi University of Southern California a lucrat ca analist, apoi şef al Secţiei Române de cercetare la Radio Europa Liberă (1969-1987). Autoare a unor apreciate cărţi şi articole despre comunismul şi postcomunismul românesc, cercetătoarea Anneli Ute Gabanyi este unul dintre cei mai reputaţi politologi pe temele Europei de Răsărit.
Restricţii privind folosirea maşinilor de scris
Ca şi în trecut, decretul (...) limitează deţinerea oricărui tip de fotocopiator şi consumabile de unităţile şi organizaţiile socialiste; persoanelor particulare li se interzic producerea, deţinerea sau (în prezent) chiar folosirea aparatelor ori a consumabilelor destinate fotocopierii. Orice violare a acestui articol va avea drept consecinţă confiscarea aparatelor şi a consumabilelor deţinute, folosite ori produse în mod ilegal. Ministerul de Interne are sarcina de a pune în aplicare decretul prin organele de Miliţie şi de a ţine o evidenţă strictă a producerii, deţinerii şi folosirii tuturor copiatoarelor şi a consumabilelor.
Întreprinderile şi organizaţiile care fabrică ori
