Drepturile noastre, ca orice regula mai presus de morala, sunt zdrentuite tare, puse sub semnul relativitatii. Da, orgoliile astea nu prea ne dau pace...si cand te gandesti ca integritatea omului este pusa la loc de cinste, mai ales intr-un stat european ca al nostru! Avem dreptul la viata, in primul rand, chiar daca se mai gasesc unele tinere mamici care sa-si arunce copilul in tomberon. Avem dreptul la sanatate, chiar daca risti sa te intoxici intr-o cafenea; avem dreptul la siguranta, avem dreptul la libertate... Avem la drepturi...o lista intreaga.

Insa dreptul la educatie e cu un picior in groapa, se stinge pe zi ce trece si traim bine asa, impacati cu noi insine, resemnati cu viata mediocra - banalizata spre paralizie constienta. Avem dreptul la educatie inca de mici. Acelasi drept il are si cel din buricul capitalei si cel din fruntea turmei de oi, si cel ce e urmarit din scurt de parinti, si cel ce are libertate totala la autoformare. Avem dreptul la educatie "asigurat" pana in clasa a zecea. Din acest punct, ai dreptul la parinti capabili sa-ti plateasca studiile... sau nu. Si poate un copil dornic se mai descurca la liceu cu manuale imprumutate, dar cum ramane cu studiile superioare? Cum isi asigura el dreptul la educatie? Sau mai precis cine i-l asigura, avand in vedere ca locurile fara taxa nu sunt asa numeroase... Dreptul la educatie tine in fond si de dreptul societatii de a mentine "calitatea" oamenilor, iar respectarea drepturilor depinde de cunoasterea si asumarea lor, iar societatea este datoare. Ca o minge de fotbal, ar trebui sa ne cunoastem si respectam dreturile, pasandu-le si preluandu-le... pura teorie? Ca-ti cunosti dreptul la exprimare ori opinie nu te opreste sa inghiti in sec respirand greu, cand cel ce-ti da ordine iti rade in nas. Dreptul la corectitudine nu a impiedicat pe nimeni pana acum sa-si arate portofelul, ca sa-si reg