Raspunsuri la scrisorile publicate in F. AS nr. 853
"Nu avem nevoie de aprobare pentru a fi fericite"
(Scrisoarea: "Tu, mama? Un prieten la varsta ta?")
Am aproape 62 de ani. Am un copil pe care l-am crescut singura. Tatal lui a emigrat cand avea un an si cinci luni. La patru ani, copilul a plecat in vizita la parintii mei si mi-a spus: "Mama, cand vin, sa te gasesc maritata". Acum are 30 de ani si-mi spune: "Mama, de ce nu-ti faci si tu un prieten, sa ai cu cine te plimba, cu cine sa mergi la teatru?". As face-o, poate, daca m-as simti singura. Dar eu nu sunt singura niciodata, am un catel, o pisica, flori, carti, muzica, calculatorul si, mai ales, am prieteni. Prieteni buni. Dar sa stiti ca o femeie de 60 de ani nu e prea batrana pentru a se recasatori. La orice varsta ai nevoie de tandrete, de mangaiere. Copiii care nu inteleg acest lucru sunt egoisti. Nu avem nevoie de aprobarea nimanui pentru a fi fericite. Am muncit o viata sa crestem acesti copii. Nu am avut timp sa ne gandim la noi, avand tot timpul grija de altii. Acum, copiii au viata lor, ne dau un telefon o data pe saptamana, daca au timp, dar au pretentia sa ne gaseasca tot acolo, tot singure, daca au ei nevoie de noi. Nici nu le trece prin cap ca si noi avem nevoie de tandrete, de un suflet care sa ne spuna buna dimineata in fiecare zi. Nu mai cereti voie nimanui. Avem dreptul la fericire la orice varsta. Nimeni nu ne poate impune sa traim in singuratate. Din fericire, eu nu simt acut aceasta singuratate, cu toate astea, mi-ar placea sa gasesc pe cineva cu care sa merg la teatru, sa ma insoteasca la o plimbare, sa pot discuta despre o carte pe care am citit-o, sa merg intr-o drumetie la munte. Atat! Curaj, doamna, nu mai cereti parerea nimanui si fiti fericita!
VIORICA BUZDUGAN
"Traiti-va viata din plin!"
(Scrisorile: "Sa-mi fie rusine?" si "Am 60 de ani
