Aradul a fost unicul oraş din ţară care a avut o fabrică de ceasuri, înfiinţată în 1951. La început, aceasta purta nume comune precum "Cooperativa Metalul", "Precizia" şi de-abia apoi "Victoria", având ca întemeietori pe Iosif Berenz, Şimolan şi Hollosy.
În anul 1951, în fabrica de ceasuri se produceau 300 de ceasuri în 12 luni, adică asamblarea unui mecanism dura o zi lucrătoare.
Iosif Berenz (1930), născut în Sânpetru German, a fost unul dintre întemeietorii fabricii de ceasuri şi a condus-o timp de aproape 40 de ani.
În primul an, unitatea a funcţionat cu 50-60 de angajaţi, fabricându-se la început roţi dinţate, iar din anul 1954 s-a trecut la producţia de ceasuri deşteptătoare, ochelari, umbrele. Activitatea de producţie a fost supravegheată de prof. instructor Szabo Andrei, ing. Kiri Petre, ing. Friedrich Werner. Ceasurile se făceau sub marca "Precizia", apoi, după anii ’60, au purtat denumirea de "Victoria". Singurele piese de import pentru ceasuri erau arcul pentru mers, soneria şi rubinele pentru furcă şi balans. Restul componentelor se fabrica la Arad. Tot aici se realizau ceasurile publice din România, care indicau ora exactă (deşi de multe ori mai degrabă inexactă…) în toate pieţele publice din ţară.
Industria ceasornicelor era atât de populară şi de apreciată la Arad, încât s-a elaborat aici şi un "Manual al ceasornicarului" în anii 1980.
"Nu pot să nu-i amintesc pe oamenii datorită cărora calitatea produselor «Victoria» a fost recunoscută şi cerută atât pe plan intern, cât şi extern: maistrul Nicolae Burlan, ing. chimist Irma Wolf, ing. Ravencu Florica, ing. Grubei Alexandru (decedat)" – spune Marcel Berenz, fiul primului director al societăţii.
În 1989, cel mai productiv an din istoria societăţii comerciale, s-a ajuns la o producţie de 1.000.000 de ceasuri anual, iar numărul angajaţilor e
