Cine nu-i are sa si-i cumpere, graieste o zicala isteata. Batranii simbolizeaza intelepciunea, cumpatarea, echilibrul.
O viata inseamna acumulare, experienta, edificare si evolutie. Iar toate acestea sunt la fel valabile atat pentru oameni, cat si pentru celelalte vietuitoare.
Privesc resemnat cum o alee de arbori falnici si vigurosi a cazut secerata de ferastraiele mecanice. Toamna asta frunzele au cazut cu tot cu arbori. Tin minte aleea cu zeci de ani in urma, cand, iesind pe poarta scolii, ma repezeam cu altii de varsta mea sa adun frunzele mari, frumos zimtate, galbene sau ruginii, ale paltinilor si artarilor care o margineau. Vara, mirosul florilor de tei imbalsama visele tinerilor indragostiti ce se plimbau cuprinsi pe sub arborii batrani. Aleea ce imbratisa curtea bisericii umplea cu bogatia coroanelor un gol imens, un gol pe care oamenii nu trebuiau sa-l simta apasandu-i.
Arborii aveau cateva ramuri uscate. I-am intrebat pe zelosii edili locali, abia instalati in functii dupa alegeri, ce le-a venit sa doboare niste arbori inca vigurosi. Mi-au explicat ca le-a venit o adresa "de sus". M-au lamurit in felul lor, functionareste. O hartie prin care erau somati sa doboare toti arborii care ar putea periclita integritatea cetatenilor, o adresa pe care nu am vazut-o, dar pe care o cred posibila. De unde "de sus"? Cu siguranta, nu din rai. La drept vorbind, orice arbore poate fi considerat un potential pericol. Poate fi rupt sau doborat de un vant puternic, poate atrage trasnetele, poate fi un obstacol pentru asii volanului, capatuiti cu masini luxoase si puternice. Asa ca pentru punerea in aplicare a indicatiilor pretioase nu a fost nevoie decat de o vorba. Logica absurdului se potriveste societatii noastre ca o manusa. Povestea drobului de sare o confirma deplin. Probabil ca in aceeasi idee au fost defrisate mii de hectare de padure in toata t
