De bine si de rau despre vindecarea prin foame
An de an, cand iarna e pe duca, incepe postul. Dupa ce din decembrie pana in februarie ficatul, stomacul si intestinul au muncit din greu, acum milioane de oameni isi propun din nou sa exerseze cumpatarea, renuntand la unele alimente, dar si la alcool, tigari, dulciuri, cafea, poate chiar la televizor si calculator. Originea postului Pastelui se afla in traditia crestina, unde el inseamna o perioada de sapte saptamani in care, din solidaritate cu suferintele lui Hristos, iti impui un regim auster de hrana si viata. Dar practica marilor posturi de peste an (Paste, Craciun, Sfanta Maria etc.), instituita din motive religioase, este folosita astazi, in primul rand, pentru a scapa de kilogramele adunate peste iarna. Postul a devenit o moda, iar multi vad in el o dieta sezoniera de slabit. Sensurile spirituale sunt deseori ignorate. Ritualul de purificare sufleteasca s-a metamorfozat intr-o industrie cu sanatorii de lux, publicatii pline de reguli sofisticate, experti ce ating statutul de celebritate al unor vedete si marturii din partea unor clienti, preferabil din protipendada, satisfacuti de rezultate. Infranarea trece drept un remediu universal impotriva bolilor organice si sufletesti ale civilizatiei contemporane. Despre riscuri, nu se prea vorbeste. Ele sunt ignorate chiar si de un numar mare de medici, sedusi de castigurile industriei de slabit.
Postul este definit ca "renuntare voluntara la hrana solida, pe o perioada determinata". In intervalul respectiv, alimentatia consta din diverse lichide, ce ar urma sa aprovizioneze organismul cu vitamine si minerale. Centrul de greutate al unei cure de acest tip il constituie curatarea si revigorarea intestinului. Desi tot mai putin indrazneti, adversarii postului avertizeaza, totusi, ca infometarea ne poate imbolnavi si ca procedeul este complet inadecvat pen