Cu mănuşa îmbibată în ulei de bebeluş se şterge agale pe tot corpul acoperit cu mici bule de apă caldă.

Nu-i place la saună, nici cu sala nu se prea omoară, dar dacă trebuie, n-are încotro. Flori are 22 de ani şi de două luni lucrează ca animatoare într-un club din Regie.

E bucureşteancă, studentă la „cu plată“. „Am lucrat mai întâi la o pizzerie, dar nu era cine ştie ce mare chestie. Apoi am mai făcut mo delling.... La club am ajuns printr-o prietenă. Nu-i mare chestie, adică de efort, mă refer, şi am «salariu» măricel“, spune cu mândrie bruneta. „Măricel“ înseamnă 1.000 de euro pe puţin - cu tot cu bac şişuri - exact atât „cât să nu simtă criza asta nicio zi din lună“.

E mărunţică Flori, face gropiţe-n obraji de fiecare dată când râde, e mân dră de fundul bom bat şi crede că dansul pe cub e pe nedrept pus într-o lu mină proastă.

„Poate aşa crezi acu ma, că faci parte din grupul fetelor care beau apă plată şi dansează la bară. Dar toată lumea care vă vede acolo zice că sunteţi nişte... fufe, ca să fiu politicoasă“, îi spune, râzând pe sub prosop, Dia, masterandă la litere. „În plus, pe mine ce mă enerveză mai tare e cum stau băieţii care vin în club: până dimineaţă, numai cu ochii holbaţi la voi. Adică ce mare chestie faceţi: vă ungeţi cu ulei şi daţi din picioare îmbrăcate în Crăciuniţe?!“.

„Nu ştiu cum să-ţi explic, dar poţi să vorbeşti şi cu alte colege de-ale mele. Nu e aşa simplu cum pare! Toată săptămâna mergem la sală, la solar, la cosmetică... În fiecare zi trebuie să dansăm, să fim la curent cu cele mai noi melodii... apoi, când lucrăm, nu mai zic că trebuie să stăm pe tocuri atâtea ore, şi noaptea, nu contează că eşti răcită sau a doua zi ai examen! Adi că facem şi noi nişte sacrificii pentru banii ăştia!“

Dia nu o aprobă. Îşi aşază prosopul o bancă mai sus, i se pare destul de