La marginea tarii, in Maramures, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, de pe vremea cand era doar copil. Astazi, Toader Surdu are 84 de ani si o familie numeroasa. Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Toader Surdu isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna la Dumnezeu
Valea Vrajilor
La varsarea apei Viseului in raul Tisa, chiar langa granita ce desparte nordul Maramuresului de Ucraina, Dumnezeu a mutat pe pamant o bucatica de Rai. Calatorul ce vrea sa ajunga pana acolo trebuie sa treaca un munte (Gutaiul) si doua vai (Mara si Iza). Pe valea Marei, drumul e strajuit de porti de stejar, innegrite de ploile fara de numar ale anotimpurilor care au trecut. Pe Valea Izei, patrunzi intr-o salba de paduri si de plaiuri ce stralucesc in lumina ca si in ziua cand Dumnezeu a despartit apele de uscat. Abia pe Valea Viseului peisajul se mai aspreste, adumbrindu-si culorile. Pe aici au venit, cu vreo sase veacuri in urma, plutasii care coborau pe rau cu busteni, asezandu-se pe aceste plaiuri matasoase si parfumate, pe care nu le-au mai parasit nicicand.
Majoritatea taranilor sunt ucraineni si isi tin randuielile dupa calendarul vechi. De pilda, la "Boboteaza" crestinilor obisnuiti, cei din Valea Viseului abia sarbatoresc Ajunul Craciunului si canta colinde, iar Anul Nou cade pe 14 ianuarie. In aceste locuri de la capatul lumii se mananca "paine de malai", numita "corj", "picioci" (cartofi), "coleasa" (mamaliga) sau "piroste" (sarmale). Aici se fac trei feluri de horinca (de pere, de mere si de prune), dar cel mai
