Ziarele din Madrid şi Barcelona au fost pline de acest cuvînt a doua zi după finala de la Sevilla
8 mai 1986. A doua zi după ce Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni. Orice ziar din lume ar face astăzi spectacol dintr-un asemenea eveniment, ar umple coperţile şi pagini întregi, zeci poate.
În România acelor vremuri, altceva era important. Sau mai bine zis altcineva. Pentru cine nu ştie, nu mai ţine minte ori pur şi simplu a uitat, iată cum a arătat pagina întîi din "Sportul".
Performanţa Stelei abia şi-a găsit un loc în subsolul primei pagini, cronica, scrisă de Ioan Chirilă şi Mircea M. Ionescu, şi restul reacţiilor fiind înghesuite pe ultima. Pentru cine nu ştie, nu mai ţine minte ori pur şi simplu a uitat, "Sportul" de atunci avea 4 pagini.
Poate vă întrebaţi cum a reacţionat presa spaniolă după acea partidă, în condiţiile în care victoria Stelei nu era de nimeni aşteptată. Iată, în cele ce urmează, 3 exemple, 3 ziare importante ale Spaniei, atunci şi astăzi.
"Marca" era, ca şi azi, cotidianul de sport numărul unu. "Nici la penaltyuri" a fost titlul de primă pagină, cu trimitere la calificarea din semifinale, obţinută de Barcelona la loviturile de departajare, în faţa lui Goteborg.
Cronica a aparţinut unui ziarist extrem de cunoscut al acelor timpuri, un fel de Ioan Chirilă al Spaniei. Pe numele său Belarmino Calvo, îşi semna articolele "Belarmo". "Un vis urît azulgrana" este titlul cronicii sale, la care a adăugat ca subtitlu: "O partidă fără strălucire, inclusiv prelungirile". Un foarte limpede film al meciului, ci oarecare imprecizii de genul "Bardulescu", "Magearu" ori "Tordanescu".
Concluzia lui Belarmo a fost următoarea: "Barcelona a ajuns la penaltyuri fără combustibil şi cu pieptul gol, cufundată într-un fotbal mizerabil. Nu acolo s-a pierdut cupa, ci înainte, la duelul tact
