"Nu-mi doresc decat sa pot lupta cu aceasta boala cumplita"
Mult stimata doamna Sanziana Pop,
Ma numesc Constantinescu Stelica, sunt din Galati si am 41 de ani. Va trimit aceasta scrisoare cu sufletul plin de durere. Va scriu pentru a doua oara, dupa ce in anul 2006, in nr. 699 al revistei dvs., mi-ati publicat "strigatul de ajutor", intitulat "In urma unui accident rutier, am ramas cu sechele grave". La momentul respectiv, am fost ajutat, atat de redactia dvs., cat si de oamenii cu suflet care mi-au inteles suferinta. Din pacate, nu mi-am putut procura endoproteza de sold necesara, dar banii stransi m-au ajutat sa ma recuperez si sa fiu pe picioarele mele.
Dar de parca nu suferisem destul, in luna mai 2008, am fost diagnosticat cu cancer bronho-pulmonar (carcinom microcelular) stadiul IV, cu multiple metastaze osoase. Am urmat un tratament cu citostatice la Spitalul Militar Bucuresti, timp de 6 luni, constatandu-se o ameliorare a tumorii bronho-pulmonare si o inmultire a metastazelor osoase. Concluzia medicilor a fost ca boala este in evolutie si am fost transferat la Institutul Oncologic Bucuresti (IOB), pentru investigatii mai amanuntite si pentru stabilirea unui alt tratament. Pentru acest lucru, sunt necesare deplasari saptamanale la I.O.B., deplasari care in momentul de fata depasesc puterea mea financiara. Desi sotia lucreaza, banii ne sunt insuficienti. Din luna mai 2008 si pana in prezent, am cheltuit sume mari de bani, o parte din ei fiind imprumutati de la banca sau de la prieteni. In plus, am acumulat datorii la chirie (locuim cu chirie la primarie, intr-o singura camera, impreuna cu cei doi copii), datorii pentru care nu ne mai ajung banii si ne este imposibil sa le platim.
Nu-mi doresc decat sa pot lupta cu aceasta boala cumplita, sa pot sa fiu alaturi de familie, alaturi de cei doi copii ai mei, in varsta de 12, respectiv 9 a
