…ma tot bantuie gandul asta – ca deja exista in Romania suficient de multi oameni care-si cauta, cu incapatanare, caii verzi de pe peretii copilariei. Citind in Cotidianul povestea lui Marius Albu, care vrea sa “refaca” traseul din “Toate panzele sus!” m-am convins, inca o data, ca suntem pe drumul cel bun: din ce in ce in ce mai multi romani (majoritatea nestituti, neauziti, nevazuti) fac cum fac si, fara sponsori, fara acoperire media, fara nimic in afara unei obsesii sanatoase (sic:)) colinda oceanele, junglele, maruntaiele, piscurile, vulcanii si deserturile lumii…
Se poate mai mult. Meritam mai mult. O organizatie care sa ne faca vizibili, o organizatie in care sa se poata face schimb de experienta in materie de echipamente, bani, contacte, riscuri, etc, eventual cu o revista care sa sustina clubul – se poate face!!! Ba mai mult, cu putin lobby, se poate rezolva inclusiv un suport dinspre partea guvernamentala (ma sfiesc sa nominalizez Minsterul Turismului)…
Vorbesc cat se poate de serios – daca as fi in tara m-as ocupa de problema asta. Revista ar fi nu doar citita (pentru ca bine gandita, bine scrisa si bine ilustrata) ci si rentabila – pentru ca multe companii care produc echipament de outdoors ar fi interesate in a-si face reclama pe un segment tinta.
Mai mult: s-ar putea realiza chiar un parteneriat cu Academia Romana (pe modelul National Geographics) si cu edituri din tara interesate intr-o colaborare serioasa… Pe cat lumea “serioasa” merge mai tare in jos, pe atat mai bine vor intelege oamenii ca “viata e in alta parte” – nu in programul de la 9 la 6…
Cu banii si expertiza asta, alte proiecte de cautat cai verzi pe pereti ar putea fi dezvoltate… Tinerii ar putea fi mobilizati in directia asta… Imaginea Romaniei ar avea de catsigat… Pot dezvolta argumentul daca se gaseste macar O persoana care sa ia in serios proiectul. Zapada avem
