Toata lumea alearga cu privirea in pamant, absorbita de griji, stres si nesiguranta. Cam asta este portretul general al societatii contemporane, macinata in ultimul timp de criza financiara si economica.
In tot aceste peisaj negru parca ignoram cu buna stiinta ca cea mai mare drama o reprezinta pierderea iubirii. Valorile se modifica de pe o zi pe alta, iar sentimentul care se presupune ca trece peste toate problemele si-a pierdut din puteri, iar un "Sauron" invizibil si ignorat cu buna stiinta, sau din inconstienta, isi face loc tot mai des in sufletele noastre.
Viteza cu care ne traim viata ne-a impins intr-un vartej in care nu mai punem pret pe iubire si cu toate acestea sustinem sus si tare ca stim cum sa ne purtam intr-o relatie. Citim tot mai multe materiale despre succesul unei iubiri implinite, dar totul se evapora ca un abur de vara cand e vorba sa punem in practica. Oare s-a schimbat definitia iubirii intre timp? Au iubit parintii si bunicii nostri la un alt nivel fata de ceea ce facem noi acum?
In mare parte sunt convinsa ca iubirea s-a schimbat pentru ca se naste in viteza si moare tot asa. Cum avem totul de-a gata, asa tindem sa ne comportam si cand e vorba despre relatii si casnicie. Vrem ca dragostea sa vina instant, sa dureze o viata, dar fara niciun efort. Intreg conceptul promovat si ridicat in slavi de societatea consumerista "ca doar binele tau conteaza, tu esti pe primul plan" a luat locul conceptului pe care ni-l spuneau bunicii:"in momentul in care iubesti pe primul loc se afla sufletul tau pereche".
Renuntam la iubire la fel de usor cum renuntam la o pereche de sosete uzate crezand ca o vom putea inlocui in cel mai rapid timp. Oricat am incerca sa ne pacalim ca vom uita totul, orice iubire ramane gravata in felul nostru de a fi. Odata ce ai iubit cu adevarat pe cineva o parte din acel cineva va r
