Specialiştii atenţionează că boala care provoacă pierderea vederii evoluează treptat, iar în cazul în care afecţiunea este neglijată, orbirea survine ireversibil. Conform statisticilor, glaucomul reprezintă una dintre principalele cauze de orbire la nivel mondial şi a doua în România. În lume, boala afectează între 65 şi 105 milioane de oameni, dintre care aproximativ 10% sunt în stadiul de orbire bilaterală. Deşi în România nu există statistici oficiale privind glaucomul, specialiştii estimează că la nivel naţional sunt aproximativ 150.000 de bolnavi. Dintre aceştia, numai 55.000 de pacienţi sunt trataţi.
Cuvântul “glaucom” provine din grecescul “glaukos” (“gri-albăstrui”) şi descrie un grup de boli caracterizate prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv responsabil de transmiterea informaţiilor de la ochi la creier, explică dr. Iulian Burcin, medic specialist oftalmolog. Afecţiunea se caracterizează prin creşterea tensiunii intraoculare şi modificări de câmp vizual.
Boala reuneşte trei elemente: presiune intraoculară crescută, afectare a nervului optic şi deficit al câmpului vizual. Se produce în timp restrângerea treptată a câmpului vizual şi, în final, se poate ajunge la orbire. Această situaţie apare în special din cauza evoluţiei asimptomatice a bolii până în momentul în care vederea este foarte mult deteriorată. Chiar dacă are o vedere centrală perfectă la distanţă, pacientul poate avea o pierdere severă de câmp vizual. De aceea, diagnosticul precoce al glaucomului este extrem de important, afectarea vizuală putând fi încetinită, oprită sau chiar prevenită printr-un tratament corect, administrat la timp.
De multe ori, bolnavii sunt diagnosticaţi în stadiile tardive ale bolii, când, în pofida tratamentului corect efectuat, evoluţia către orbire este foarte greu de oprit. Lipsa simptomelor, combinată cu
