Pe lângă Anna Lesko şi O-Zone, Natalia Barbu este un alt produs de export al Republicii Moldova către România.

Însă ea n-a avut parte de un Irinel care s-o aducă la Bucureşti şi nici de o mediatizare excesivă care s-o caţăre în fruntea topurilor.

În 1998, Natalia Barbu, moldoveanca născută la Bălţi, a trecut Prutul şi a câştigat trofeul Festivalului de la Mamaia. Însă acest lucru nu mai reprezintă de mult o performanţă cu care un artist să-şi deschidă cartea de vizită. Scandalurile amoroase şi sexualitatea supraexploatată sunt armele cu care se bat astăzi artistele din industria muzicală, dar pentru Natalia a fost un bun punct de plecare. Pe lângă premiul cel mare, cântăreaţa a fost desemnată şi Miss Festival, premiu acordat din partea presei, care nu a rămas sensibilă la farmecele frumoasei moldovence.

O luptă scurtă

Cariera sa a cunoscut un nou avânt în urmă cu doi ani, când a câştigat finala preselecţiei naţionale din Republica Moldova pentru Eurovision. Piesa „Fight“, interpretată în manieră rock, i-a asigurat Nataliei biletul pentru Helsinki, unde a făcut o impresie bună şi s-a clasat pe locul 10, după Ungaria şi înaintea Bosniei- Herţegovina. Perioada petrecută pe val a fost scurtă, iar Natalia regretă acum că n-a speculat mai mult acel moment şi a ratat ocazia de a profita de uşile deschise.

Dar ea e croită după alt tipar. Se încăpăţânează să nu respecte regulile jocului de-a showbiz-ul practicat pe Dâmboviţa: nu acceptă muzică ieftină, nu se dezbracă pentru a distrage atenţia de la vocea inexistentă (ca altele), nu inventează poveşti de amor cu posibili „mentori-protectori“, nu face declaraţii-şoc. În schimb, ea exersează zilnic la vioară, face repetiţii în studio şi ia lecţii de dansuri moderne.

Opusul lui „Barbie de Dâmboviţa“

Moldoveanca se află într-o antiteză cu toat