Inainte de aderarea Romaniei la UE auzeam mereu, precum o poezie recitata pe de rost, cum ar trebui noi sa avem grija de minoritatile noastre, cum ar trebui sa invatam sa ne integram diferitele etnii si, in general, cat de mult mai avem pana vom ajunge sa ne tratam "corect politic" grupurile etnice generatoare de probleme.

Timpul a trecut si, cum-necum, am ajuns si noi membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

Un eveniment care pare sa nu mai fie fericit nici macar pentru noi, iar pentru ceilalti membri, mai nou, se dovedeste a fi chiar ingrijorator sau, prin unele voci, "falimentar".

Dar, dincolo de falimentul economic provocat de unele tari estice si invocat de unele tari ale Uniunii Europene, atunci cand vine vorba de Romania, se iveste si o alta problema.

Ce ne facem cu tiganii nostri plecati "la munca" in strainatate? Ce ne facem noi cu ei e una, dar mai ales ce face Europa cu ei?

Italia. Este prea bine cunoscut lantul de faradelegi pe care conationalii nostri rromi l-a "executat" in Peninsula.

La fel de cunoscute sunt si reactiile mai multor oficiali italieni. Cele mai multe dintre ele au exprimat o singura idee: "afara cu tiganii din tara". Sau macar, daca e posibil, sa ii castram precum facem cu cei mai buni prieteni ai omului din dorinta de a nu isi mai multiplica rasa.

Daca noi nu ne-am invatat lectia integrarii minoritatilor si etniilor generatoare de probleme inainte de 2007, avem ocazia acum.

Dar cum sa incepem si de unde sa o luam in problema rromilor?

Cum ne-ar privi Europa daca noi am fi aplicat aceleasi solutii grupurilor de tigani din tara? Caci aceleasi fapte le vedem si sub ochii nostri, in Romania, la fiecare colt de strada. Personalitatile lor nu sufera modificari structurale indiferent de granita pe care o trec. Comportamentul lor r