Academicianul Răzvan Theodorescu l-a cunoscut pe Grigore Vieru în mai 1990, în Basarabia, pe când era preşedintele Radio Televiziunii Române, iar Vieru "eroul luptei naţionale pentru alfabet latin şi limba română", după cum îl defineşte istoricul.
Între 2000 şi 2004, când Răzvan Theodorescu a fost ministrul Culturii, iar problemele din Basarabia erau mai importante decât acum, Adrian Păunescu i-a sugerat ideea de a-l coopta pe Vieru consilier pentru Basarabia. "La un moment dat au fost nişte probleme cu Basarabia, îmi trebuiau nişte date precise, am preluat ideea de la Adrian Păunescu şi l-am chemat pe Grigore Vieru. Am luat legătura cu el şi l-am numit consilierul meu, şi aşa a fost până la sfârşitul mandatului meu. Şi s-a dovedit că a fost o perioadă fastă a relaţiilor noastre cu Basarabia, mai ales că atunci s-au trimis foarte multe cărţi şi reviste acolo, am sentimentul că a fost ultima dată când România a făcut acest lucru prin Ministerul Culturii. Toate acestea s-au făcut şi datorită insistenţelor lui Grigore Vieru", ne-a spus acad. Răzvan Theodorescu.
Fostul ministru al Culturii a vorbit cu admiraţie despre cel care a fost un împătimit de Basarabia şi de limba românească: "Adeseori el era romantic, eu sceptic, el un adevărat paşoptist, eu mai sceptic în ceea ce priveşte dorinţa unora de a se infăptui această unire cu Basarabia. După 2005 a ajuns la concluzia ca istoricul are dreptate.
FRATE. L-am întâlnit ultima oară la Academia Română la 18 decembrie 2008, la decernarea premiilor Academiei, şi acolo sub cupolă a fost ultimul gest pe care l-am făcut faţă de Grigore Vieru, atunci ne-am spus ultima dată «frate Răzvane» şi «frate Grigore», pentru că el într-adevăr trăia într-o atmosferă de emulaţie şi de tradiţie paşoptistă, patriotică". Cu cine din istoria noastră am putea să-l asemănăm în dorinţa lui pent
