Un personaj romantic, cu un glas ce a rostit mereu dor şi dragoste de Românie. A scris versuri pentru sufletul nostru, dar şi pentru mulţi dintre marii artişti români.
Grigore Vieru a însemnat, pe lângă marele poet, pe lângă un simbol, acea persoană dragă care le-a fost alături la început de carieră. Un om care le-a presărat drumul cu lumină. Anastasia Lazariuc ne-a împărtăşit povestea care a făcut posibilă întâlnirea sa cu Grigore Vieru: "Eu m-am lansat cu piesele marelui nostru poet. Chiar pe primul meu album, am avut versuri scrise de Grigore Vieru. În 1985, după ce am luat un mare premiu la Ialta, trebuia să imprim un album, unde de asemenea am avut versuri scrise de Grigore Vieru. Tot împreună cu Grigore Vieru şi Eugen Doga am imprimat muzica pentru filmul «Eu vreau să cânt», un film turnat tot la Moscova. Şi câte alte colaborări nu am avut de-a lungul timpului!", mărturiseşte interpreta.
TATĂL MEU. Un om care a fost mereu cu sufletul lângă artişti. Un prieten desăvârşit. Un om care trăia pentru a-i ajuta pe cei din jurul său. "Pot să spun un singur lucru: tatăl meu a decedat când eu nu aveam nici 14 ani. Atât timp cât ştiam că există, consideram că aveam un părinte. Mama a decedat anul trecut, Vieru s-a stins anul acesta. Durerea cea mare este că nu s-a stins de moartea sa bună, ci într-un tragic accident, iar acest lucru nu-mi dă linişte."
CRĂCIUNUL NOSTRU. Îi este foarte dificil să vorbească despre Grigore Vieru la trecut... Ultimele amintiri îi vin acum în minte Anastasiei Lazariuc: "L-am sunat de Crăciunul nostru, la 7 ianuarie, să-i spun «La mulţi ani!» şi s-a bucurat enorm de mult. Atunci ne-am auzit pentru ultima oară. Ne-am mai văzut în noiembrie, când am susţinut un spectacol la Chişinău, «Anastasia şi prietenii ei»".
Nu e uşor să te acomodezi, să vii într-o ţară şi oamenii să înţeleagă că n
