Din pacate, a devenit un fenomen tot mai des ca parintii sa-si lase copiii pe mana rudelor, ori mai batrane, ori mai sarace, in timp ce ei sunt plecati la munca in strainatate. Copiii ramasi singuri devin depresivi si chiar se sinucid uneori, ceea ce duce apoi la nemultumirea parintilor care i-au abandonat.

La prima vedere, pare un cerc vicios: daca parintii nu pleaca in Spania sa faca bani, copiii nu sunt fericiti pt ca nu au ce manca, dar daca totusi pleaca, iar nu e bine. Acest cerc este insa o falsa problema. Parintii care isi parasesc copiii sunt niste prosti in cel mai pur sens al cuvantului. Spun asta, pt ca o minima educatie le-ar spune ca nu e deloc un lucru inteligent. Daca educatia ar fi ceva mai mult decat minima, ar sti ca nu e bine sa faci copii daca esti sarac, sau ar afla ca s-au inventat prezervativele. Insa din moment ce se ajunge la situatia parasirii unui copil, putem trage concluzia ca educatia e aproape inexistenta.

Acum intra in joc statul roman, care observa fenomenul si il tolereaza. Cu toate ca ar trebui sa protejeze copilul, el le da voie parintilor sa il paraseasca pentru cativa ani, iar apoi sa revina ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dramele micutilor, sau chiar sinuciderile inregistrate, par sa nu joace un rol prea mare in poveste. Si asa ajungem la educatia legiuitorilor. Care educatie ar trebui sa le spuna ca in loc sa gireze niste fabrici de “emo”, ar trebui sa intervina pentru ca situatia sa nu se mai repete in viitor, prin metodele specifice: educatie intensiva pt tineri si copii, iar pentru adulti amenzi si interdictii de a parasi tara, daca asta presupune lasarea copilului singur.

Tragem linie si adunam: educatia primita de generatii intregi nu face doi bani atunci cand trebuie sa fie pusa in practica, chiar si la nivelul cel mai elementar: sa stii cand sa faci un copil si cum sa ai grija de el. Pentru ca