O critică interesantă a retoricii catastrofei în discursurile lui Obama: de cîte ori are de rezolvat ceva, noul preşedinte american apare cu vocea tremurîndă să anunţe scenariul cel mai rău. Aşa s-a întîmplat şi la ultima suma astronomica aprobata pentru lupta cu criza, scrie Bradley Schiller pentru WSJ.
Comparaţiile cu criza din 30 sînt principalele arme în discursul lui Obama… Mr. Obama’s analogies to the Great Depression are not only historically inaccurate, they’re also dangerous. Repeated warnings from the White House about a coming economic apocalypse aren’t likely to raise consumer and investor expectations for the future.
Eu încă sper ca Obama şi mai ales oamenii lui, unii cu adevărat vizionari, vor putea să facă faţă trecerii peste capitolul speculativ al capitalismului american. Dar şi acest critic al său are dreptatea sa.
Şi, ca să autohtonizăm puţin… Problema discursului apocaliptic este extrem de rafinată în Romania. A fost pretext pentru diverse politici aiuristice încă din cele mai vechi timpuri. Numai că pe noi nu ne sperie nimeni cu economia – nici n-ar avea cum să ne sperie pe noi, un neam de inşi care au rezistat zeci de ani cu pîine pe cartelă şi margarină, o criză financiară, mai ales că mai e ceva timp pînă să ne lovească în plin. Şi atunci apelăm la spaime ancestrale: integritate teritorială.
O critică interesantă a retoricii catastrofei în discursurile lui Obama: de cîte ori are de rezolvat ceva, noul preşedinte american apare cu vocea tremurîndă să anunţe scenariul cel mai rău. Aşa s-a întîmplat şi la ultima suma astronomica aprobata pentru lupta cu criza, scrie Bradley Schiller pentru WSJ.
Comparaţiile cu criza din 30 sînt principalele arme în discursul lui Obama… Mr. Obama’s analogies to the Great Depression are not only historically inaccurate, they’re also dangerous. Repeated warnings from the White House abo
