Înalt Prea Sfinţitul Teodosie Petrescu, Episcopul Tomisului, evocă personalitatea poetului născut la Pererîta.
Ierarhul Tomisului a avut bucuria să-l cunoască pe poetul Grigore Vieru, să stea de vorbă de mai multe ori şi să-l asculte în manifestări directe, în momente de sărbătoare.
LIBER. ÎPS Teodosie ne-a mărturisit: "De fiecare dată am fost copleşit de profunzimea gândirii sale. Era un trăitor al sentimentelor creştine şi patriotice deopotrivă. El simţea, cu adevărat, ţara noastră ca pe o mamă; în România, de câte ori venea, se simţea ocrotit şi în largul său. I se părea că orizontul de aici este cu mult mai larg decât cel din Basarabia, unde, parcă, nu avea întreaga libertate a spiritului. Grigore Vieru era creştin cu mintea şi inima deopotrivă, îşi iubea semenii cum se iubea pe sine sau, poate, se jertfea mai mult pentru semeni decât avea grijă de sine; ardea ca o flacără de dorul de a fi inclusă Basarabia în ţara-mamă, România. Nu putem să desprindem vreodată Basarabia de Grigore Vieru şi nici sensibilitatea cea mai evidentă nu o putem înţelege fără să-l fi cunoscut pe poetul Grigore Vieru, să-l fi ascultat, să-l fi simţit cum el împărtăşeşte românilor din ţară şi din cealaltă parte de ţară, Basarabia, sufletul, inima, dorul, credinţa şi dragostea sa. Când recita, versurile erau un balsam pentru suflet, iar când vorbeai cu Grigore Vieru simţeai că ai intrat în comuniune cu cineva plin de înţelepciune, de raze de lumină, ca într-un templu. Prin cuvintele pe care le rostea, credinţa i se revărsa precum un şuvoi. De aceea l-am preţuit în mod deosebit şi l-am socotit poetul cel mai sensibil; nimeni altcineva nu era în stare să exprime cuvinte atât de calde. Când vorbea, simţeai cum pulsează inima lui pentru Dumnezeu, pentru semeni şi ţară. Grigorie Vieru este cel care ne-a lăsat cea mai frumoasă poezie despre moarte. O po
