O plimbare în aer liber se poate transforma din plăcere în chin atunci când picioarele sunt în suferinţă. Mersul dureros poate ascunde tulburări circulatorii care trebuie tratate pentru a putea face în continuare mişcare.
Exerciţiul fizic a fost întotdeauna considerat o verigă terapeutică importantă în numeroase afecţiuni. În ultimii ani, studiile de specialitate au arătat că eforturile fizice moderate, de exemplu, plimbările prelungite în aer liber, au un efect mai bun asupra organismului decât exerciţiile extenuante de la sala de sport.
Efectuată regulat, mişcarea în aer liber scade frecvenţa şi gravitatea bolilor cardiovasculare, diabetului zaharat, bolilor canceroase şi altor maladii cronice. Putem avea însă surpriza să descoperim că mersul pe jos devine dureros din cauza unor probleme medicale de care nu eram conştienţi sau pe care le-am neglijat, însă acesta nu este un motiv să întrerupem activitatea fizică.
Arteriopatia cronică obliterantă este prima afecţiune care poate ridica probleme. Ea se produce prin îngustarea arterelor care irigă muşchii din cauza formării unor plăci aterosclerotice.
După câtva timp de la începerea mersului puteţi simţi o durere severă, cel mai tipic la nivelul gambei, numită claudicaţie intermitentă, simptom care nu încetează până când nu vă opriţi pentru a vă odihni. În afara acestor episoade, pielea membrului inferior este rece şi palidă, cu tulburări trofice şi puls diminuat.
Asta nu înseamnă că trebuie să renunţaţi la activitatea fizică. Este timpul să faceţi un control medical, cu efectuarea unei oscilometrii pentru măsurarea valorilor presionale în membrele inferioare şi cu un examen de sânge pentru determinarea profilului lipidic. Urmând tratamentul medical prescris, mersul poate fi practicat în continuare, în etape mici, până la apariţia durerii, cu
