Dacă în România, manualele ajung la elevi prin intermediul unui circuit centralizat, în majoritatea ţărilor din Occident, sistemul a fost descentralizat, astfel încât achiziţiile au loc la nivelul şcolilor. În Franţa, spre exemplu, un consiliu de experţi emite un aviz pe baza căruia Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) cere un proiect de programe. Grupul de experţi propune programa care după ce a fost consultată de sindicate şi organizaţiile non-guvernamentale este înaintată Consiliului Superior al Educaţiei. Acest organism, format din 48 de specialişti, emite un alt aviz, pe baza căruia MEN decide să dea undă verde programei. O dată publicată programa, încep etapele de concepere a manualelor.

În luna mai este definit caietul de sarcini şi se constituie echipele de autori, astfel încât până în luna septembrie să fie redactate manuscrisele ce vor fi lecturate de editori. Evaluarea vizează conţinutul şi nu preţul manualului. Astfel, un manual de matematică pentru învăţământul secundar costă 8,79 euro. La noi, acelaşi tip de manual nu trece de 5-6 lei. În perioada aprilie-iunie au loc comenzile, iar pe parcursul vacanţei de vară, aprovizionările. Şcolile îşi aleg manualele pe baza unor cataloage, ce conţin informaţii cu privire la tarifele şi noutăţile conţinute de manuale. Alegerea se face fie la nivelul şcolii, fie la nivelul inspectoratelor. Indiferent de decizie, editorii nu au dreptul să vândă marfa în mod direct şcolilor sau elevilor. Manualele sunt achiziţionate din librării sau de la asociaţiile de părinţi, acolo unde există sisteme de ajutor social. (R.F.)

Dacă în România, manualele ajung la elevi prin intermediul unui circuit centralizat, în majoritatea ţărilor din Occident, sistemul a fost descentralizat, astfel încât achiziţiile au loc la nivelul şcolilor. În Franţa, spre exemplu, un consiliu de experţi emite un aviz pe baza căruia Ministerul