- Diverse - nr. 257 / 17 Februarie, 2009 Directorul Teatrului 74, Nicu Mihoc, a reusit in "weekend-ul indragostitilor" sa propuna publicului sau consecvent inca un spectacol bun, chiar daca titlul "Cum am mancat un caine" nu este deloc vesel precum cainele ciuaua de pe afis, cu urechi mai mari decat capul. Imi amintesc de alt afis de cand Mihoc era director, insa la Teatrul National, cu o veverita...pe afisul dramei "Napasta", conteaza si cum arata afisul, desi opinia lui Mihoc este ca "presa spectacolului este cea mai importanta, nu afisele si restul". Am revazut acest spectacol cu placere desi nu este deloc o comedie, ci o drama, un fel de "Moartea caprioarei" a lui Labis, in varianta chineza, a consumatorilor de animale, pana la urma o pledoarie pentru stoparea consumului nejustificat de carne. Monologul este extrem de greu pentru un tanar ca Theo Marton, care asa cum a stat aproape doua ore pe scaun precum Iures in acelasi loc (chiar semanand cu el la anumite gesturi, in "Ultima banda a lui Krapp"), este un actor cu un talent necontestat. Practic, incepe prin a se justifica de ce nu a sunat acasa pentru a anunta ca intarzie, si ajunge sa povesteasca de la cum a stat la coada sa vada filmul de senzatie pe atunci "King Kong"si cat de metamorfozati au fost spectatorii cand au iesit din sala", de pana si pasul le era precum al gorilei", tot felul de intamplari din calatoria vietii sale pe mare si pe uscat (repet, dificil pentru tineretea lui Theo) limbajul fiind tot in stil… Cristi Juncu, desi regizorul este un alt tanar mai putin cunoscut, din Cluj, dupa cat am aflat duminica seara. Publicul nu mai este deranjat de acest limbaj atata timp cat reflecta realitatea, nu doar cea de la coltul strazii. Managerul Nicu Mihoc este din ce in ce mai inventiv, oferind atentii, ca discul "Strange Valentine Day", sustinatorilor sai. Intr-o recenta conferinta de presa, primarul d