"Well, I guess I never saw such a pathetic movie"/"Cred ca n-am vazut niciodata un film mai ridicol" - asa incepe comentariul unui cinefil dezumflat, singurul postat pe imdb.com la pagina rezervata celui mai recent biopic despre pictorul cretan El Greco. Filmul a avut premiera in 2007, dar intra pe ecranele noastre de-abia acum. Mai bine n-ar mai fi intrat deloc. Daca va hotarati totusi sa-l vedeti, luati un prieten cu voi, ca sa aveti cu cine rade.
Filmul, se spune pe genericul de final, este un omagiu adus Cretei. E adevarat, majoritatea actorilor din distributie sunt greci, iar personajele spaniole sunt interpretate daca nu de spanioli, atunci de actori de limba spaniola (cu exceptia protagonistului Nick Ashdon). Desi vorbesc mai ales in engleza, actorii pastreaza accentele limbii lor materne sau uneori o dau pe greaca sau spaniola. Acest lucru si locatiile din Creta sunt cele mai inspirate (daca e sa cauti) elemente ale unui film despre care iti dai seama din primele minute ca e facut de niste amatori.
Filme biografice s-au facut pana acum tone. Ca sa faci un film biografic de la care sa nu plece lumea, trebuie sa stii sa aranjezi materialul (mai ales cand e vorba de o personalitate despre care s-au mai facut filme) astfel incat sa aiba un schepsis. Ori o structura dramaturgica originala, ori un artificiu prin care sa trezesti interesul si sa poti manevra usor perioadele de timp, ori o solida esalonare, fie si cronologica, a materialului, intarita de interpretari foarte bune.
Daca vrei doar o trecere in revista a vietii unei personalitati, atunci iei un scenariu foarte lax si foarte transparent, asa cum face regizorul Yannis Smaragdis, unul in care viata unui om sa fie despuiata pana la osul unor linii de forta elementare, adaugi niste costume, muzica din perioada respectiva, si faci un film care in cel mai bun caz poate fi difuz
