La aproape doua luni dupa instalarea Cabinetului Boc, in sfarsit bugetul ajunge, gafaind, in Parlament.
Bugetul acesta ar trebui sa reflecte viziunea de criza a cabinetului. Care viziune? In doua luni de zile, Executivul a reusit performanta sa-si anuleze singur toate masurile anticriza lansate cu surle si trambite. Le-a compromis rapid fie printr-o proasta abordare, fie din cauza lipsei de vointa politica in fata rezistentei celor vizati sau ale intereselor contrare din coalitie.
Guvernul a anuntat ca vrea sa puna accentul pe investitii si sa dea o gura de oxigen firmelor, prin investitii in infrastructura si plata datoriilor. Foarte frumos si corect.
Dar pentru asta trebuie bani si Executivul anunta ca va reduce cu 20% numarul functionarilor din administratia centrala, va interzice cumulul pensiei cu salariul la stat, diminuarea drastica a bugetelor institutiilor publice si exista chiar posibilitatea inghetarii salariilor bugetarilor si a pensiilor. Ce s-a ales din toate acestea? Cam nimic.
Ordonanta cumulului a fost atat de prost conceputa, incat a compromis insusi principiul de la care plecase, perfect corect. Reducerea posturilor si a numarului impresionant de sporuri a fost nuantata si rasnuantata.
Criteriile pentru curatenia prin ministere s-au dovedit total straine de cele referitoare la performanta, fiind vizati cei necasatoriti si fara copii, adica, teoretic, cei mai dedicati profesiei. Oricum, masura a fost amanata pana la o ulterioara evaluare a ministrilor, adica pana la calendele grecesti.
Salariile nu numai ca nu au inghetat si vor creste cu 5%, dar Emil Boc vorbeste deja si despre alte posibile majorari salariale in aprilie, pana cand, nu-i asa, e posibil sa treaca criza, ca o gripa. Pensia minima va intra in plata, desi ea este destinata unor oameni care nu au contribuit sau au a
