Prolog
Moda teatrului politic nu tine de Razboiul Rece. Totusi, in anii 80 apare ideea ca un spectacol de teatru poate fi un examen de constiinta si act de atitudine protestatara. Teatrul a fost o prezenta puternica in toata Europa de Est si a oferit un sprijin important pentru popularizarea ideilor privind schimbarile politice care se impuneau. De exemplu, in Praga lui 1970, publicul se ridica in picioare si aplauda cand Masa din Trei surori de A.P. Cehov rostea: "Pleaca armata...".
Dupa iunie 1989 si evenimentele din Piata Tiananmen (Beijing, China), Partidul Comunist Chinez a fost de parere ca teatrul este imprevizibil si nu l-a mai sprijinit financiar, preferand sa aloce fonduri sportului, muzicii si dansului - activitati mai putin periculoase ideologiei.
Teatrul politic, insa, s-a manifestat in multe forme: The Black Theater (Teatrul pentru Negri) a inceput sa functioneze prin anii 50, pentru a constientiza situatia afro-americanilor, traditiile lor, realizarile lor si drepturile civile pe care le aveau, dar si pe cele de care ar fi trebuit sa se bucure ca fiinte umane. Prin anii 70, teatrul politic american incepea sa se diversifice: Gay Theater (Teatrul pentru Homosexuali), Feminist Theater (Teatrul Feminist), Hispanic Theater (Teatrul pentru Hispanici), Native American Theater (Teatrul Americanilor Bastinasi), Death Theater (Teatrul Mortii). Modelele au fost copiate repede in toata lumea pentru ca teatrele au dorit sa se alinieze la problemele sociale si politice ale momentului.
Astfel, prezentul a inceput sa fie subiectul preferat al dramaturgilor.
Poza lui Jan Palach
"Tot ce este legat de Teatrul Liber din Bielorusia este uimitor", isi incepea Michael Billington articolul despre un teatru care se incapataneaza sa existe, sa fie functional, sa faca teatru si sa aiba o opinie in ultimul regim dictatorial din Europa: Bielorus
