Florin BRIAUR De la uciderea cu sange rece a lui Marian Cozma am tot facut paralele intre Ungaria si Romania, intre maghiari si romani, intre atitudinea oamenilor din tara vecina si atitudinea sau mai degraba lipsa de atitudine din tara noastra. Dincolo de toate aceste paralele, am vizionat meciul de duminica dintre fosta echipa a lui Marian, Veszprem, si spaniolii de la Ademar, din grupele principale ale Ligii Campionilor. Cand am vazut cum 6 mii de oameni i-au scandat minute in sir numele handbalistului roman, cand am vazut sala din Veszprem si atmosfera de acolo, am inteles inca o data, daca mai era nevoie, de ce Romania nu mai face performanta in sport. Uitati-va la acest oras maghiar, Veszprem.
Cu o populatie aproximativa de 60 de mii de locuitori, aceasta comunitate a fost cunoscuta in lume intai de toate prin echipa de handbal masculin, care in anul 2008 a castigat Cupa Cupelor. Putem compara usor acest oras cu, sa zicem, Slobozia, din Romania. Cam aceeasi suprafata, cam acelasi numar de locuitori. Si de aici incolo ne explicam foarte simplu de ce noi nu mai putem face performanta in sport. Mai intai de toate, pentru ca in Slobozia nu avem o sala a sporturilor care sa aiba o capacitate de 6 mii de spectatori. Daca ne uitam bine, in Bucuresti, Sala Polivalenta, cea mai mare din tara, abia daca poate aduna 5 mii de spectatori. Al doilea motiv, pentru ca ungurii stiu sa aprecieze personalitatile sportive, indiferent de originea lor.
Este absolut cutremurator cum 6 mii de oameni ii scandau numele lui Pasarila, cum jucatorii plangeau si cum antrenorul nu avea curajul nici macar sa schiteze un zambet dupa una dintre cele mai mari victorii din intreaga lui cariera. In al treilea rand, ce echipa din Romania, in afara de fotbal si de multe ori nici macar la fotbal nu mai vin oamenii, aduca la un singur loc 6 mii de oameni, adica 10 la sut
