Deşi inspectoratele şcolare nu încurajează instituţia „elevului de serviciu“, copiii, părinţii şi profesorii închid ochii la această formă de chiul motivat. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

Elevii abia aşteaptă ziua în care sunt de serviciu pe şcoală. Pentru câteva ore sunt mâna dreaptă a profesorului de serviciu, trec în condică vizitatorii instituţiei, transmit mesaje, interzic intrarea colegilor în cancelarie şi, cel mai important, nu merg la cursuri. În plus, sunatul pentru pauze este reglat în funcţie de ceasul copiilor, care oricum ticăie în favoarea lor.

În fiecare instituţie de învăţământ s-a format şi o mică „mafie“ a serviciului pe şcoală, astfel că elevii care nu vor să-şi îndeplinească această îndatorire, ci să meargă în schimb la ore, sunt înlocuiţi, la cerere, cu cei mai puţin interesaţi de şcoală. Asemenea fondului clasei, serviciul pe şcoală este considerat inutil de părinţi, acceptat cu bucurie de copii şi consimţit de profesori.

„E mişto!“

„N-am făcut până acum, dar ni s-a spus că o să facem. E mişto! Facem anunţuri la clase, sunăm de intrare şi de ieşire şi nu ne pune nimeni absenţe“, defineşte conceptul o liceeană de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“, la ieşirea din librăria de lângă şcoală. Purtătoarea blondă a trei cercei într-o ureche şi a ghiozdanului lăsat pe un umăr ştie că nu greşeşte dacă vorbeşte în numele tuturor colegilor ei: „Ne place să facem de serviciu“.

Şi elevii de gimnaziu sunt încântaţi că sunt de serviciu, nu neapărat că lipsesc de la ore, ci că le sunt de folos profesorilor. „Noi nu lăsăm pe toată lumea să intre în şcoală, pe cei care intră îi trecem într-o condică, facem anunţuri la clase. E interesant şi ne place“, spune o elevă de clasa a V-a de la Şcoala Generală nr. 81, consimţind că oricum le vine rândul cam greu, abia la două luni.

Chiar dacă nu