- Diverse - nr. 257 / 17 Februarie, 2009 Am auzit pentru prima data strigata in gura mare aceasta teorie a multiuniversurilor la o intalnire UNESCO de la Paris, sub genericul "stiinta si spiritualitate". Se aflau fata in fata mari fizicieni ai lumii si intelepti reprezentanti ai clerului, crestini, budisti, mahomedani, iar faimosul Hubert Reeves a aruncat ideea multiuniversurilor ca pe o anatema la adresa fizicii contemporane. Caci Universul nostru, spunea el, preluand ideile rusului Andrei Linde, nu este decat unul dintre multele care se pot naste, se nasc, in fiecare clipa, perpetuu, in spatiul fara spatiu pe care ni-l putem imagina. Exista, probabil, universuri goale, complet goale, functionand dupa legi ale fizicii locale, fiecare univers avandu-si legile lui. Unele in care, de pilda, parametrul, marimea fizica, numita timp, pot lipsi cu desavarsire. Dupa cum, iata, exista acest Univers din care facem si noi parte, calibrat de parametri care au dus la aparitia Observatorilor, un univers special, in care timpul ("…doar o incapatanata iluzie" _ Albert Einstein) exista doar pentru ca… exista genomul, dubla spirala a ADN, cea aflata in fiecare celula a fiecarui Observator, dar si probabil in toate celulele tuturor constructiilor de clorofila si protoplasma din Metagalaxia in care locuim. …Bineinteles, teoria are opozantii ei. Dar si aparatori, in frunte cu acest genial Andrei Linde, care dezvolta teoria Principiului antropic, aducand, public, noi argumente. Incercati si dublati _ teoretic _ masa electronului _ si veti vedea ca viata, asa cum o stim noi, dispare pur si simplu… Daca in loc de cele trei dimensiuni spatiale plus timpul am avea 4+1 dimensiuni, sistemele planetare ar fi instabile, ne spun ecuatiile fizicii matematice, deci noi n-am mai putea exista, dupa cum n-am fi fost vii (si rationali _ n.a.) nici intr-o lume planara, de 2+1 dimensiuni. Linde este