Discutiile despre administratia romaneasca nu dateaza de ieri, azi, ele reprezentand un vesnic subiect, dar in ultima luna si jumatate acestea s-au intensificat peste masura in mass-media autohtona, care degraba a scormonit (de ce in acest moment, si nu acum 3 luni - doar criza sa fie singurul motiv?) dupa cateva subiecte incandescente. Insa discutiile ating doar superficial subiectul si nu merg catre fondul problemei: care este drumul parcurs de administratia romaneasca, unde se indreapta aceasta, care ar fi modalitatile de imbunatatire etc. S-a declansat, mai degraba, o isterie atat impotriva administratiei, cat si a sistemului sanitar romanesc. Intelegem ca poporului trebuie sa i se livreze niste dusmani interni pe care degraba sa-i sfasie, dar credem ca acest subiect merita analizat la rece, mai obiectiv.
Romanul, in genere, isi detesta propria administratie, un fapt cat se poate de anormal, caci nu trebuie sa uitam ca administratia este romaneasca intr-o masura covarsitoare, nu cum era inainte de 1918, ba austro-ungara, maghiara intre 1940-1944 in Ardealul de Vest, ba sovietica prin intermediul "cozilor de topor", dupa 1945. Am putea spune ca administratia romaneasca actuala nu mai este nici macar comunista, chiar daca multe dintre metehnele comuniste, dar, mai ales, fanariote, raman o constanta. Insa de unde pleaca administratia romana? Ce mare traditie istorica duce in spate? Iata o descriere plastica. Un calator strain, care trecea prin Principate la inceputul secolului al XIX-lea, gaseste o situatie dezolanta, dupa un secol de dominatie fanariota. "Cuvintele ordine, dreptate, cinste, onoare sunt adesea uitate in Tara Romaneasca. Aici, toate slujbele se cumpara, adica se plateste dreptul de a savarsi orice crima fara a fi pedepsit. Fiecare slujba, in scurt timp, il imbogateste pe cel care o cumpara, dar, dupa un an, trebuie s-o paraseasca sau s-o la