Unele initiative imobiliare recente din Bucuresti au starnit reactii adverse in randul opiniei publice, materializate prin proteste repetate ale organizatiilor nonguvernamentale. In grupajul ce urmeaza am incercat sa aflam opinia unor reputati arhitecti, care au raspuns urmatoarelor intrebari:

1. Care este pozitia dumneavoastra fata de modul in care s-a realizat dezvoltarea imobiliara in Bucuresti in ultimii ani?

2. Ce parere aveti despre proiectele "Cismigiu Tower(s)" si "Dambovita Center"?

3. Ce se poate face pentru ameliorarea situatiei Bucurestiului, din punct de vedere arhitectonic?

Interesul public nu are reprezentare

1. Bucurestiul este un oras in criza: locuire sub-sub-standard, degradare fizica, saracie extrema in crestere, infrastructura primitiva, spatiu public nonfunctional, contrast flagrant intre centru si margine, administrare sincopata, legea si norma - ignorate. O criza intretinuta de un aranjament politico-economic toxic intre presiunea construirii (energii mari, bani multi, ego-uri hipertrofiate, viteza si chef de profit) si reprezentarea interesului comunitar (anemica, trunchiata, diletanta).

Initiativa imobiliara ar trebui sa aiba un interlocutor pe masura. Dar la Bucuresti interesul public nu are reprezentare. "Parlamentarii" bucuresteni (consilierii municipali) sunt legati de industria constructiilor. Interese de afaceri fac ca deciziile lor sa descinda direct din obiectivele imobiliarului. Presa se mobilizeaza in jurul unor probleme redundante, incomplet sau infantil formulate. Vocea poporului se aude rar si e interesanta doar pentru sloganuri electorale. Chestiunea urbana pare un subiect prea tehnic pentru a fi preluat de dezbaterea intelectuala. Asa ca ceea ce ar trebui sa se regleze prin negociere intre energia business-ului si o reprezentare ferventa a interesului public e redus la deciziile unui singur j