«Se adună din ce în ce mai multe semne că lecţiile unor crize anterioare nu mai au aceeaşi forţă de intimidare care să-i împiedice pe liderii actuali să le repete.» Pe vremuri, în fiecare firmă de pe Wall Street sau din City-ul londonez exista un domn venerabil sau chiar vreo doi-trei. Tehnic, erau consultanţi, foşti mari finanţişti cărora li se ţinea un birou la dispoziţie. Practic, însă, onorariul de consultanţă şi-l câştigau altfel: când se ivea vreo cr
«Se adună din ce în ce mai multe semne că lecţiile unor crize anterioare nu mai au aceeaşi forţă de intimidare care să-i împiedice pe liderii actuali să le repete.»
Pe vremuri, în fiecare firmă de pe Wall Street sau din City-ul londonez exista un domn venerabil sau chiar vreo doi-trei. Tehnic, erau consultanţi, foşti mari finanţişti cărora li se ţinea un birou la dispoziţie. Practic, însă, onorariul de consultanţă şi-l câştigau altfel: când se ivea vreo criză sau cineva făcea o boacănă, aceşti bătrâni ştiau soluţii pe dinafară, după zeci de ani de experienţă şi păr alb.
Din păcate pentru noi toţi, sunt foarte puţine birourile executive în care încă mai bântuie acest tip de personaj. Mai mult, dispariţia aparentă a omologilor lor şi din lumea politică face cu atât mai puţin probabilă abordarea crizei financiare actuale de o manieră care să inspire mai multă încredere decât teamă. De ce? Simplu spus, riscăm să ne fie acum mai rău decât ar trebui, deoarece ne lipseşte amintirea vie a vremurilor când a fost la fel.
Deşi în toiul unei crize acest lucru pare greu de crezut, economia mondială a încheiat o perioadă de expansiune economică fără precedent. Zeci de milioane de oameni o duc simţitor mai bine decât o duceau cu un număr relativ mic de ani în urmă. Chiar şi după devastatoarea evoluţie a pieţelor financiare, nivelul valorii create de companiile lumii se află la cote greu de disputat. @N_
