Între 12-15 ianuarie, s-a deschis la Wroclaw anul Grotowski, pentru a comemora cei zece ani de la moartea sa şi cei 50 de ani de la crearea Teatrului Laborator. Peter Brook era prezent pentru a-l evoca pe marele artist polonez. Georges Banu a vorbit la rîndul său despre prietenia lor şi a dialogat cu celebrul regizor englez.

Calităţile esenţiale ale unui om se reflectă în prietenii săi, şi prin ei, într-o bună zi, ele trebuie să se perpetueze.

Peter Brook

Prietenii au mai existat în istoria artei. Ele se leagă pe baza unei comunităţi de scopuri estetice, morale sau politice. Şi prietenii - nu vorbesc aici de o relaţie colectivă de grup, ci de o relaţie binară - beneficiază de un statut egal, fondat pe echivalenţă şi schimb reciproc. Sînt prietenii care se dezvoltă în contextul unor societăţi netotalitare, unde pericolele care îi ameninţă pe artişti pot privi statutul lor economic - cum a fost cazul pentru Zola şi Cézanne - dar nu şi supravieţuirea lor artistică. Un alt tip de relaţie se instaurează acolo unde constrîngerile, pericolele şi sancţiunile vizează anumiţi creatori care se descoperă dezarmaţi în faţa maşinii politice din epoca lor. Aceasta nu afectează baza iniţială a prieteniei care se justifică prin date comune, afective, estetice, între parteneri, dar se adaugă aici o altă dimensiune, cea a pericolului şi a ajutorului reciproc. Ar fi interesant de repertoriat aceste prietenii dezvoltate sub dictatură, căci ele sînt numeroase. Prietenii durabile sau prietenii trecătoare implicînd toate un risc şi care se confirmă prin ajutorul adus celuilalt. Rostropovici nu l-a salvat oare pe Soljeniţîn?

Nu e vorba aici de elaborarea unui lung inventar, dar am putea reaminti o prietenie exemplară care a căpătat o dimensiune specială pentru teatrul secolului al XX-lea. Prietenia dintre Stanislavski şi Meyerhold. Stanislavski a recunoscut reped