Probabil ca Romania va recurge la un imprumut extern. La cine am putea apela? In dezbaterea publica de la noi, pe aceasta tema, sunt vehiculate doua surse: Comisia Europeana si Fondul Monetar International. Daca in privinta Comisiei Europene optiunile sunt unanime, lucrurile se complica in legatura cu al doilea imprumut. O cerere catre FMI ar purta povara unor amintiri amare.
De-a lungul anilor, din randurile clasei politice, in repetate ocazii, s-au facut auzite voci ce-si manifestau deschis indignarea pentru faptul ca Romania accepta amestecul FMI in guvernarea interna. Nu era deloc usor de descifrat, in acest cor, cate voci exprimau o indignare reala (pentru ca, intr-adevar, considerau ca normal ar fi fost sa reusim numai "prin noi insine") si cate incercau sa acumuleze capital politic. Adevarul este ca forul incriminat nu s-a implicat si nu se implica, in nici o situatie, in programe de guvernare. Iar pretentiile FMI-ului, oricat de mari, se rezumau si se rezuma numai la performantele economice.
E cert ca, in Romania, FMI n-a intervenit decat atunci cand ii erau solicitate credite, fara sa ceara niciodata mai mult decat indeplinirea unor obiective menite sa asigure maxima valorificare a banilor imprumutati. Asa cum procedeaza orice banca. Si n-a impus niciodata politici economice, nu a cerut programe specifice de guvernare. Dar a pretins performante ce nu puteau fi obtinute decat prin aplicarea unor strategii de restructurare cu foarte putine variabile.
Periodic, era asteptata la Bucuresti o delegatie a FMI, pentru negocieri. De fiecare data, reprezentantii Romaniei se prezentau la masa tratativelor cu trei pachete importante: unul cu realizari, altul cu restante si in fine un pachet cu obiective noi. In anii '90, neimplinirile erau numeroase: restrangeri dramatice de productie industriala, valori adaugate negative, caderi drastice ale product
