Federico Fubini publică în Foreign Policy un foarte interesant articol despre ultima reuniune de la Davos (http://www.foreignpolicy.com/story/ cms.php?story_id=4656). Jurnalistul italian a realizat un sondaj printre 60 de conducători de mari bănci prezenţi la prestigioasa reuniune, întrebîndu-i dacă se simt responsabili în vreun fel de actuala criză financiară. 63,5% au răspuns negativ - nu se simt în nici un fel răspunzători. 31,5% au răspuns pozitiv şi 5% au răspuns dubitativ, "poate". Dintre cei care au admis că au o anumită răspundere, 68,7% au răspuns că au greşit pentru că au fost prea optimişti, 31,3% au răspuns că "au continuat să danseze cît timp muzica a continuat să cînte" şi nici unul nu a admis că a acţionat din lăcomie. Rezultatele acestui inedit sondaj nu aduc nimic nou pentru cineva cît de cît familiarizat cu natura umană. Confruntaţi cu dezastrul, cei mai mulţi dintre cei care l-au produs neagă orice responsabilitate, iar toţi cei puţini care admit că au greşit vor spune că au făcut-o dintr-un exces al unei calităţi sau din cauza celorlalţi. Sînt sigur că aţi observat că dacă întrebi pe cineva ce defecte are, răspunsul va indica, în general, un exces de calitate. Astfel, defectele cele mai întîlnite sună cam aşa: "sînt prea bun", "sînt prea sincer", "am prea multă încredere în oameni", "sînt prea cinstit", "sînt prea harnic", "vreau prea mult să fac bine" şi altele asemenea. Şi marii dirijori ai finanţelor lumii sînt oameni, în cele din urmă. Nimeni nu va admite că răul care a generat totul sălăşluieşte în el însuşi.

Dar, dincolo de limitele naturii umane şi de efortul supraomenesc necesar cuiva ca să-şi poată recunoaşte propriul viciu, e ceva de natură să ne alarmeze pe noi, cei care chiar nu avem nici o vină pentru actuala criză, dar îi suportăm din plin efectele. Din răspunsurile celor de la Davos, se vede că şanse ca lucrurile să se în