Ministrii nostri (de altfel, nu numai ei, ci si multi alti inalti responsabili) dau dovada de multe ori de o asemenea slaba raspundere in afirmatii incat esti indreptatit sa te intrebi daca folosesc toata capacitatea lor de gandire in activitatea oficiala. Fac aceasta delimitare deoarece in cea de businessman aceleasi inalte fete dovedesc o mult mai mare maturitate.
Sa luam un exemplu: legatura intre Aeroportul International "Henri Coanda" si centrul Bucurestilor. Orice aeroport important trebuie sa fie legat de oras cu mijloace de transport sigure si cu debit orar mare (nu ca linia de autobuz 783 pierduta in traficul dement al DN1). Proiectul metroului de un miliard (cu credite japoneze) fiind, desigur, o formula convenabila, dar, ca realizare, de lunga durata, s-a constatat de mult ca exista calea ferata spre Urziceni, care, cu modeste modificari, ar putea sa deserveasca si aeroportul. Fostul ministru al Transporturilor, dl Orban, a vorbit despre o posibilitate asemanatoare si nimic nu s-a facut; acum vine dl Berceanu si spune ca s-ar putea amenaja aceasta linie (Gara de Nord-Otopeni) "in cateva zile". Iata ce inseamna o mana de fier, ne-am zis. Apoi au inceput explicatiile si complicatiile. Trenul ar merge pana la statia (ca si inexistenta) Corbeanca, de unde un autobuz ar merge pe un drum (cvasiinexistent) pana la terminalele aeroportului. Dar cum cu greu poti sari din tren direct in aratura, va trebui sa construiesti un peron de 150 de metri lungime. Din pacate, o asemenea lucrare nu se face in trei zile! Mai ales in Romania! Deci, iata, termenul se indeparta la cateva luni (sau ani) de la cele cateva zile initial promise.
Cineva a soptit la un moment dat la urechea ministrului: de fapt, exista o linie pana in aeroport, pe care vin cisternele cu kerosen. Gara de pasageri s-ar putea face aici, deci nu la 1,2 km ca in formula Corbeanca, ci la
