Se termină: Chiriţa curajoasă la bîrfă, la povestit, ştie că e unul, Bîrzovanul şi soţul, ce-i strică starea. Şi după poveste fuge cu un "Aoleu!".
Povestea: Chiriţa ieşită puşcă din Moldova ei provincială, de secol XVIII, dă fuga prin lume. Plaiuri ungureşti şi nemţeşti şi franţuzeşti. Şmecheria? Alecsandri o lasă să turuie ca o mahalagioaică, ca pe o Columbeancă, o Bahmuţeancă de două parale şi îţi dai seama, dacă ai bun-simţ, că îngrămădirea aia de lumi şi peisaje îi arde scurtcircuitele bietei.
Emo, SMS şi MMS şi Virale pentru Bloguri: acolo-i pămîntul făgăduinţei cel din scriptură; numai un lucru e cam supărător: toate se vînd cu porţia, şi porţiile-s mici de tot, ca de pomană. De pildă, ceri un biftec? Îţi aduc o fărîmă de friptură mare cît un irmilic, ba încă şi aceea crudă... cică-i englizască... Ceri raci? Îţi aduc vro doi răcuşori în şepte luni, chirciţi, oftigoşi ca vai de ei!... Cît despre bucate de cele sănătoase ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava, cheschet... nici nu se pomeneşte... însă nu face nimică... Parisul nu are seamăn pe faţa pămîntului, şi pot zice că nici chiar Bucureştiul nu-l întrece... adică să fim drepţi... nu-l întrece. Ce nu găseşti în el? galerii de muzeuri vrei? ai; munamenturi vrei? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri române ca la Bucureşti vrei? ai. Che ta lipa. Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele, pentru că am avut de umblat pe la magazii de marşande de modă. Am fost la madam Desal şi la madam Fovel, de mi-am comandat tualete pe datorie... Le-oi plăti şi eu cînd or plăti şi celelalte cucoane care le-o rămas datoare... (În taină.) Şi ştiţi una? Sînt cam multe... aşa de multe, încît croitoresele au hotărît să nu mai facă credit compatrioatelor. Cam ruşine, dar ce-mi pasă? Eu tualetele le-am pus la mînă şi am şi fantacsit cu dînsele la baluri, la Mabil... Ah! frăţiorilor, ce juvaer de grădi
