La Mioveni, criza loveşte pe furiş. Viaţa pe 85 la sută din salariu, care înseamnă şi pierderi săptămânale mai mici cu două milioane de euro în contabilitatea uzinei, devine o obişnuinţă şi pare a crea dependenţă. Este oare Dacia un bolnav închipuit? De la această întrebare, pusă într-o şedinţă de redacţie, a plecat întreaga înşiruire de fapte de mai jos. Pe binecunoscuta şi, până acum câţiva ani, singura autostradă din România, traficul e mult mai lejer dec

La Mioveni, criza loveşte pe furiş. Viaţa pe 85 la sută din salariu, care înseamnă şi pierderi săptămânale mai mici cu două milioane de euro în contabilitatea uzinei, devine o obişnuinţă şi pare a crea dependenţă.

Este oare Dacia un bolnav închipuit? De la această întrebare, pusă într-o şedinţă de redacţie, a plecat întreaga înşiruire de fapte de mai jos. Pe binecunoscuta şi, până acum câţiva ani, singura autostradă din România, traficul e mult mai lejer decât de obicei. Cei 110 kilometri care leagă Bucureştiul de Piteşti nu oferă nimic atractiv, doar câmp, câte un pâlc de copaci şi, din când în când, stropi de ploaie. Nimic neobişnuit. Şi totuşi, lipseşte ceva. Cu câteva luni în urmă, autotractoarele care transportau maşini şi mergeau în paralel pe ambele benzi enervau toţi şoferii. Acum, doar două-trei astfel de vehicule încurcă drumul pe ambele sensuri.

„Lasă, că între Piteşti şi Mioveni prindem noi câteva camioane cu Loganuri“, ne încurajăm unii pe alţii, sperând să avem şi imaginile necesare reportajului. Dar minunea nu se întâmplă. Mai stăm câteva zeci de minute şi la intrarea în Mioveni, cu aceeaşi idee în minte. Tot nimic. Şi totuşi, uzina lucrează iar de vreo două zile.

Oraşul care ţine uzina pe umeri

Ascuns între dealuri, Mioveniul pare îngenuncheat la picioarele uzinelor Dacia. Şirurile de blocuri cu numai câteva etaje par construite cu singurul scop de a nu obtura veder