Ziceti-i militian sau politist, Pop-Puscas a facut o campanie mult mai buna decat Apostu sau Nicoara. Si printre cele mai bune din ultimii ani, la Cluj-Napoca.
Este un candidat cu potential care, daca nu va uita in viitorii patru ani sa munceasca pentru a se pregati de Primarie, s-ar putea sa intre cu sanse mari in urmatoarea competitie. A evoluat mult pe partea de discurs, are bani, lucru esential in politica, a intrat bine in rol si a inteles ca poate sa miste lucrurile.
Dar nu despre PPT vreau sa vorbim azi. Ci despre filiala locala a PSD din Cluj.
Ce se intampla aici de aproape patru ani nu mai poate fi tolerat. Filiala e distrusa din temelii, sapata la radacini de orgolii, barfe soptite la colturi, pumni in gura dati intre tabere, amintiri din copilarie si vise nerealizabile.
Cel mai cel dintre cei mai tineri, Remus Lapusan, nu a evoluat deloc in ultimii ani. Desi iubit in randul tinerilor membri de partid, Lapusan inca se mai imbraca in costume vernil, inca mai vorbeste ca la tara, inca se mai ascunde dupa fusta lui Ioan Rus. Nu mai discutam de problemele de imagine pe care orice adversar mai aprig le-ar putea specula (firme care au luat fonduri europene pe tava, scandaluri inabusite in fasa de pe vremea cand era sef la AJOFM etc).
Membru de vaza - Vasile Soporan - pare ca se descurca cu aceasta filiala. Doar pare. Printr-un joc abil de pase, Stefan Dimitriu, despre care discutam mai jos mintenas, l-a trimis in atac sa dea gol cu o minge medicinala, plina cu plumbi. A vrut sa traga un sut la poarta adversa si, iata, si-a rupt piciorul. Soporan este un politician nespeculat, nefolosit la justa sa valoare. Este un politician de reprezentare si asa isi face cel mai bine treaba. Nu i se potrivesc chestiile executive mai deloc.
Valentin Cuibus, alt membru important, sta in umbra de multa vreme. Am avu
