Momente absolut emoţionante duminică seară, la sfârşitul meciului Vezsprem Ademar Leon, scor 28-26. Cei peste 5.000 de oameni prezenţi în sală au rămas minute în şir pe locuri pentru a-l ovaţiona pe cel care a fost Marian Cozma, al cărui chip trona pe un ecran.
La îndemnul căpitanului de echipă, sârbul Dejan Perici, jucătorii s-au strâns la mijlocul terenului, aşa cum fac handbaliştii, după care au izbucnit în plâns. Apoi, într-un gest de solidaritate jucători spectatori, handbaliştii au trecut prin dreptul tribunelor şi au bătut palma cu toţi cei aflaţi în primele rânduri.
Printre ei şi ultimul român rămas la echipă, Ferenc Ilyes, acum naturalizat maghiar. Acesta a fost susţinut din tribună şi de câţiva prieteni de la Odorheiul Secuiesc. După ce s-a despărţit de ei a acceptat să stea de vorbă cu Jurnalul Naţional, cu o singură condiţie: "Vorbim doar despre meci".
Jurnalul Naţional: Felicitări, Feri! Cum de aţi reuşit să vă mobilizaţi după o săptămână atât de grea?Ferenc Ilyes: Pentru noi a contat foarte mult să câştigăm acest meci, tocmai pentru că voiam să-i dedicăm lui Marian victoria. Aşa îi promisesem tatălui lui Marian când am fost la Bucureşti, la înmormântare.
Nu v-a fost greu cu acest drum dus-întors până la Bucureşti, în perspectiva meciului? Din contră, ne-a întărit. Am rămas foarte impresionat de ce am putut să văd la această înmormântare. E prima oară când am asistat la o înmormântare ortodoxă. M-a surprins şi faptul că şi televiziunile din Ungaria au transmis-o. Bine că am fost toţi, că altfel nu ştiu dacă rezistam.
Chiar aşa, ce s-a întamplat când v-aţi strâns roată după meci, după care aţi izbucnit în plâns? Când am fost la Bucureşti am fost la masă la un restaurant, unde a venit şi tatăl lui Marian. Acolo, el a întins mâna alături de noi, jucătorii, şi a strigat alături de no
