- Cultural - nr. 259 / 19 Februarie, 2009 Corifeu al Scolii Ardelene, Petru Maior s-a nascut la Targu-Mures, in anul 1756, si a murit la Budapesta, la 14 februarie 1821. Remarcabila personalitate a culturii romanesti, Petru Maior poate fi considerat ca unul dintre cei mai importanti militanti pentru drepturile romanilor din Transilvania, participand _ alaturi de alti reprezentanti ai Scolii Ardelene - la redactarea documentului programatic Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae. Petru Maior a publicat lucrari teologice, istorice, filologice, a tradus si prelucrat o serie de studii cu caracter economic, iar prin lucrarile sale istorice a combatut pe unii istorici straini (Fr. Sulzer, J. C. Eder, J. Ch. Engel si B. Kopitar), care contestau romanitatea si continuitatea romanilor pe teritoriul fostei Dacii. Petru Maior a desfasurat o foarte sustinuta si diversa activitate in domeniul istoriei, cea mai importanta lucrare a sa fiind Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia, o scriere cu caracter polemic, caracterizata prin vastitatea informatiei, spirit critic si un stil energic. In domeniul filologiei, Petru Maior a pus la contributie o neindoielnica eruditie si un autentic simt al limbii romane literare. Semnificative in acest sens sunt lucrarile Disertatie pentru inceputul limbii romane, Disertatie pentru literatura cea veche a romanilor si Dialog pentru inceputul limbii romane. Se mai cuvine sa observam ca Petru Maior a lasat in manuscris fragmente dintr-o gramatica (Disertatie despre articlii limbii romanesti si Fragmente sintactice), care au fost publicate mai tarziu. Ideile istorice si lingvistice puse in circulatie de Petru Maior au avut un ecou deosebit in cultura romaneasca de la inceputul secolului al XIX-lea si au determinat o dezvoltare deosebita a preocuparilor in domeniul istoriografiei si filologiei. Iulian Boldea - Cultural - nr. 259 / 19 Februarie