Sa se schimbe, primim, dar sa nu se modifice nimic!
Aceasta este atitudinea corpului profesoral in fata schimbarilor in evaluarea performantelor cadrelor didactice, propuse de ministrul Ecaterina Andronescu. Practic, din reactia profesorilor fata de propunerile de criterii si principii de evaluare, se vede clar ca multi dascali sunt inspaimantati de perspectiva si vor sa conserve sistemul care ii avantajeaza teribil pe mediocri, pe lenesi, pe cei care se cred Dumnezei in fata copiilor nostri.
Profesorii considera inacceptabil ca o parte din evaluarea lor sa fie facuta de elevi, parinti si comunitate. Chipurile, acestia nu ar avea competenta de a evalua obiectiv. Pai, chiar la inceputul comentariilor privind principiile de evaluare, cadrele didactice recunosc faptul ca in evolutia unui copil intervin trei factori, educatia, ereditatea si mediul, astfel incat orice criteriu de evaluare a progresului scolare devine relativ. In aceste conditii, oare nu ar fi bine sa existe cat mai multe puncte de vedere? Evident ca da, dar profesorii sunt disperati ca pot ajunge si "la mana" elevilor, parintilor sau a conducerii comunitatii din care fac parte. Ciudata atitudine, avand in vedere ca ei presteaza un serviciu exact pentru aceste persoane, iar multumirea sau nemultumirea acestora ar trebui sa-i intereseze in primul rand. Ca sa nu mai punem la socoteala ca din banii comunitatii sunt platiti, cu banii parintilor realizeaza multe performante. Mai mult, spun ca implicarea elevilor, parintilor si a comunitatii submineaza autoritatea institutiei de invatamant si a cadrului didactic. Adica, profesorul poate sa taie si sa spanzure la ora lui, dar ceilalti actori din ecuatie sa nu aiba decat dreptul de a tacea si de a inghiti. Pe principiul "ciocu' mic!", noi toti ceilalti, elevi, parinti, societate, nu ar trebui sa facem altceva decat sa cotizam pentru ri
