L-am urmărit luni seară, la „Naşul“, pe ministrul sănătăţii, Ion Bazac. M-a surprins într-un mod plăcut, pentru că pare să aibă idei bune.
Una dintre aceste idei interesante ţine de introdu-cerea coplăţii în spitale. Ce poate fi bun - m-aţi putea întreba - în a-l obliga pe pacient să achite o sumă de bani pentru condiţii mai bune de cazare şi servire a mesei în spital, pentru efectuarea unei operaţii ori pentru o investigaţie medicală complexă? Ei bine, gândesc eu, banii ăştia oricum îi dăm prin spitale, ca pacienţi, pe post de şpagă la medici, asistente, infirmiere, liftiere, portari, paznici şi cine mai ştie câte persoane. Introducerea coplăţii, însă, ar putea elimina şpaga.
Pe de-o parte, aplicarea unei asemenea idei ne-ar permite să vedem afişate la panou preţurile operaţiilor. Pacienţii ar şti din start cât trebuie să dea şi pentru ce, ba ar primi şi chitanţă pentru sumele achitate. Din aceste sume, adunate la casieriile spitalelor, s-ar suplimenta corespunzător bugetul unităţii sanitare şi, mai ales, veniturile cadrelor medicale, pe principiul „mai mult pentru cei mai buni“. Astfel, teoretic, medicii n-ar mai primi şpagă. De ce? Pentru că pacientul a plătit oficial, nu mai are nici de ce şi nici cu ce să mai „ungă“ cadrele medicale.
Pe de altă parte, fiscul ar încasa şi impozite pe noile venituri oficializate ale medicilor, bani negri scoşi astfel la lumină. Pentru că sumele vehiculate drept şpagă în sistemul sanitar - să mă scuze cadrele medicale, ştiu că nu le place termenul! - sunt de-a dreptul năucitoare. Potrivit unei estimări făcute de Banca Mondială, citată de acelaşi ministru Bazac, şpăgile din spitalele româneşti totalizează vreo 360 de mili-oane de euro anual, adică aproximativ un milion de euro pe zi! Incredibil, nu-i aşa?
Un singur lucru mai am de spus în această privinţă: sper ca această metodă să elimine şpaga din sănătate. Spe
