- Editorial - nr. 259 / 19 Februarie, 2009 Printre multele si marile erori de guvernare, care s-au produs in Romania ultimelor doua decenii, se numara si reimproprietarirea si retrocedarea averilor urmasilor marilor mosieri, conti, viconti, baroni sau grofi, a unor terenuri vaste de paduri si culturi agricole, cladiri sau alte imobile de interes general devenite intre timp sediile unor scoli, spitale, institutii ale statului sau de cultura, in speta muzee. Pentru ca fenomenul a avut un caracter foarte pronuntat in Transilvania, prin aceste masuri justitia si celelalte organe ale puterii n-au facut altceva decat sa deposedeze poporul roman, spoliindu-l, si sa reconstituie starea de supus a acestuia din perioada de asuprire a imperiilor habsburgic si austro-ungar. Asa cum am mai subliniat si cu alte prilejuri, avem un respect deosebit fata de proprietatea mica si mijlocie, venita din trecut, si care exprima in esenta un mod de dobandire corect, prin afaceri si munca cinstite, dar nu si fata de extinsa si marea proprietate, indeosebi funciara, cu inceputuri in negura vremurilor si care in cea mai mare parte provine din cadourile unor suverani catre progeniturile sau apropiatii lor, pentru serviciile aduse la curtea domneasca sau pentru unele fapte de arme, intr-un razboi care putea fi nu neaparat de aparare etc. Dupa cum se stie, comuna primitiva, prima forma de socializare a omului, n-a cunoscut nici statul si nici proprietatea privata. Poate ca atunci oamenii erau cu adevarat fericiti, pentru ca tot ceea ce se producea se impartea frateste. Membrii tribului luau parte nu numai la munca in comun, ci si la rezolvarea unor treburi de convietuire si de aparare. Certurile si litigiile se solutionau fara jandarmi si politie, fara nobili si regi, fara prefecti, judecatori si avocati, fara procese si inchisori si se pare ca era mai multa dreptate. Evident ca acest bi