Când l-am auzit pe preşedintele României vorbind despre epurare etnică în Harghita şi Covasna, am înţeles semnalul dat campaniei naţionaliste, într-un an electoral. Întâmplător sau nu, liderul PSD, Mircea Geoană, gândeşte la fel. A cerut în mod expres lăsarea pe dinafara guvernării a UDMR, formaţiune ce reprezintă peste 90% din comunitatea maghiară.
Cu o majoritate de peste 70% în Parlament, cuplul Băsescu-Geoană a identificat în organizaţia maghiară un adversar politic, cu tot ce decurge de aici într-o ţară ca România. Afirmaţia şefului statului vine într-un moment nefericit. Înţeleg obiectivele domniei sale de a dezbina comunitatea maghiară şi de a culege voturile naţionaliştilor din Transilvania, o zonă ce tinde să devină fief PD-L. Consolidând acest electorat ardelean deja simpatizant al partidului său, Traian Băsescu se pregăteşte pentru o mobilizare serioasă la votul din Decembrie. Absenteismul poate fi periculos pentru obţinerea celui de-al doilea mandat, drept pentru care este reînviat balaurul naţionalist, care-i poate sensibiliza pe transilvăneni. Să-l susţinem deci pe Băsescu, pentru că ungurii ne epurează etnic, ar spune ei.
Istoria tensionată a relaţiilor dintre români şi maghiari îl ajută pe principalul candidat la prezidenţiale să pretindă că are dreptate. Să redeschidă o rană mai veche în inima multor români. Neavând o atitudine civică bine determinată, dar având antecedente în acceptarea temelor de îngrijorare publică de la cel mai înalt nivel politic, majoritatea românilor are tendinţa să creadă în teoria vinovăţiei ungureşti pentru relele zilelor noastre. Ca simplu român, poate aş avea tentaţia facilă de a-i da dreptate preşedintelui. Să-i pună la punct pe unguri, să-i avertizeze că fac epurare etnică. Ce? Să ne pună şi nouă un şef de ţeavă român, în Covasna.
Nu pot însă să nu observ că abia ce s-au mai
