Cat valoreaza banii? Asta e intrebarea pe care toti si-o pun azi, cand sute de miliarde de dolari sunt aruncati in sistemul bancar, pentru a salva de la faliment cate-o institutie financiara care a riscat si a pierdut. Banii sunt pana la urma, o chestiune de incredere. Ai incredere in Guvernator si in Guvern atunci cand iti spune ca bancnota de 1 leu valoreaza un leu, nu 50 de bani. Asa cum ai incredere in cele doua institutii fundamentale ale statului, ai si in bancile care iti gestioneaza averea. Daca nu ar exista aceasta incredere, tot sistemul financiar s-ar duce naibii.
Ar fi un haos debil, o paralizie financiara generalizata. Cazul Zimbabwe e cel mai graitor atunci cand vrei sa ilustrezi o criza de incredere in banci. Inflatia din Zimbabwe a atins la un moment dat cifre dificil pana si de pronuntat, darmite de explicat. Cum sa explici o inflatie de 500 de nonilioane la suta? Un nonilion este un million de miliarde.
E drept, economia din Zimbabwe nu e una importanta in economia mondiala. Dar Republica de la Weimar sau China anilor '40, sunt. Iar pentru a redobandi increderea in moneda lor, prima l`a ales pe Hitler, iar a doua pe Mao Zedong. Riscurile par evidente. Dar sa revin la banci si la increderea in ele.
Institutiile financiare in care iti depui banii sau la care ai cardul de salariu, au la randul lor incredere in suratele lor mai mari, prin care isi deruleaza operatiunile. BCR e convinsa ca strategia Erste e buna si ca in conducerea grupului financiar austriac nu sunt escroci care sa dea o teapa si sa fuga cu miliardele de euro. Mai departe, pe verticala, increderea suie pana la cel mai inalt nivel.
Primele semnale de alarma au aparut odata cu falimentul Enron, prin 2001. Conturile Enron fusesera auditate de Arthur Andersen. Mai recet, in India, Satyam – auditata de PriceWaterhouseCoopers, a tras o teapa de mili
